Ministerul Apărării Naționale (MApN) a renunțat complet la comenzile pentru industria de apărare din România, concentrându-se exclusiv pe importuri. În semn de batjocură, mai oferă comenzi ocazionale, dar cu cantități insignifiante de muniție, punând fabricile într-o situație imposibilă: costurile mari de pornire a unei linii de producție pentru câteva gloanțe sunt prea ridicate pentru a putea fi acoperite. Singura sarcină pe care MApN o mai dă industriei locale este mentenanța celor aproximativ 200 de transportoare românești care au rămas, după ce NATO a cerut distrugerea a 960 de astfel de vehicule.
România, spre deosebire de alte țări din Uniunea Europeană, este singura care și-a abandonat industria de apărare. Deși, conform legii, acest sector este de importanță strategică, statul nu mai susține producția locală, iar Ministerul Apărării oferă doar comenzi mici și nesemnificative, relatează Constantin Bucuroiu, președintele Alianței Sindicatelor din Industria Apărare și Aeronautică (ASIAA).
Lipsa comenzilor și efectele grave asupra industriei
Potrivit lui Bucuroiu, comenzile MApN pentru muniție sunt atât de mici încât este neeconomic să pornești o linie de fabricație. Pe partea de tehnică militară, comenzile sunt practic inexistente. Singura excepție o reprezintă Automecanica Moreni, care asigură mentenanța transportoarelor. Totuși, numărul acestor vehicule este insuficient, iar în doi ani, chiar și această activitate va înceta, din cauza reducerii flotei de transportoare în urma cerințelor NATO, care au dus la casarea a 960 de vehicule.
Transportoarele românești au susținut armata timp de patru decenii, atât pe plan intern, cât și în misiuni internaționale. Bucuroiu subliniază că, dacă ar fi existat o strategie sănătoasă, aceste vehicule ar fi putut fi modernizate prin înlocuirea motorului, a cutiei de viteze și a organizării interioare, ceea ce le-ar fi îmbunătățit semnificativ performanțele.
Proiectele românești abandonate
Proiectul de transportor blindat românesc SAUR a fost complet abandonat, iar proiectul TBT, început în 2011, este prelungit doar pe hârtie, pentru a nu fi complet anulat, susțin sindicaliștii. Din păcate, interesul pentru produsele românești este aproape inexistent, iar angajații din industrie trăiesc cu nesiguranța zilei de mâine. Situația este gravă la U.M. Sadu, unde 560 de angajați nu mai au comenzi, la Metrom unde oamenii nu și-au luat salariile de două luni, și la Moreni, unde doar o eventuală colaborare cu Rheinmetall la Mediaș ar putea oferi o soluție.
Bucuroiu subliniază că MApN preferă să investească în transportoare Piranha, ignorând complet blindatele românești. Situația este critică și la UM București, unde departamentul de tancuri este în declin, angajații migrând spre alte locuri de muncă din lipsa comenzilor și a salariilor decente.
România, pe drumul spre lumea a treia
Singurul sector din industria de apărare care mai funcționează este cel al fabricării de muniție pentru Ucraina. În rest, România acționează doar reactiv, fără o viziune pe termen lung, susține Bucuroiu. Țara noastră nu mai investește în locuri de muncă sau în specializarea forței de muncă în industria de apărare, și nici nu participă la programele europene din acest domeniu, deoarece nu mai are o industrie proprie funcțională.
Bucuroiu avertizează că, încet-încet, România, odată renumită pentru industria sa de apărare, se transformă într-o țară de lumea a treia în acest sector esențial.
Vă rugăm susțineți activitatea FrontPress.net:
ANUNȚ: FrontPress se confruntă cu cenzura pe rețelele sociale. Accesați direct site-ul nostru pentru a citi articolele sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!
Donați mai jos prin Revolut:
sau prin PayPal:
