De ce nu trebuie să semnăm „Contractul Educațional”?

Sinteză asupra nelegalității contractului (prin încălcarea unor legi superioare) și a aspectelor care aduc prejudicii legale și morale interesului suprem al copilului și autorității legale a părintelui/tutorelui în urma semnării „Contractului Educațional”.
Sinteza va fi urmată în curând de o „Expunere Detaliată” întemeiată juridic și moral.

Argumente pentru care nu trebuie semnat contractul:

„Consimțământul părților trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză. Consimțământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violență. Constituie violență și temerea insuflată prin amenințarea cu exercițiul unui drept făcută cu scopul de a obține avantaje injuste.” – Extrase din „Codul Civil”, lege/normă superioară.

1. Acordul liber consimțit conform legilor în vigoare din România este viciat prin omisiunea precizării în „Contractul Educațional” (denumire generică fără definire juridică) că acesta se supune „Codului Civil” care reglementează natura juridică a „contractului” în general și a „contractului de adeziune” (încadrare abuzivă) în cazul de față. De menționat că un „Contract de Adeziune” este redactat unilateral de o parte, iar cealaltă parte poate consimți prin semnătură sau nu, dar nu poate fi obligat -este ilegal. ( Codul Civil -Capitolul I – Contractul)

2. Acordul liber consimțit conform legilor în vigoare din România este viciat prin abuz de putere datorită introducerii pedepsirii contravenționale cu amendă a părinților care nu semnează. Conform „Codului Civil” acordul/semnarea unui contract nu se poate face prin nicun fel constrângere.

Notă: Au apărut atât în mass-media „oficială” (agreată de către „autorități” ca fiind sursă de încredere) cât și pe rețelele de socializare, diverse îndemnuri de la așa ziși avocați/juriști ca părinții să semneze cu mențiuni respectiv că o fac sub amenințarea cu amenda.

Ceea ce trebuie să știți este că „mențiunile” respective nu anulează punerea în aplicare a contractului, ele pot fi cel mult o dovadă în instanță că la momentul semnării s-a exercitat o „violență morală”, dar pentru a anula efectele semnării contractului,în acest caz, sunteți obligați să dați unitatea de învățământ în judecată, respectiv Ministerul Educației.

Soluția legală, simplă și eficentă este să nu semnați, iar ulterior în cazul în care vi se aplică sancțiunea contravențională să o contestați în instanță.

De asemeni, în nicun caz, să nu dați în scris că nu semnați contractul –vom explica pe larg în „Expunerea Detaliată”. În consecință unitatea școlară nu va putea aplica copilului prevederile contractului.

Trebuie menționat că nesemnarea contractului nu atrage înlăturarea copilului din sistemul de învățământ/educațional/școlar, iar abuzurile de orice natură, sau intimidarea, marginalizarea, stigmatizarea copilului atrage pentru făptuitor consecințe contravenționale sau penale după caz.

La momentul apariției primului proces verbal de contravenție vom formula o contestație cadru pe care o vom face publică, ea nu poate fi concepută clar dinainte deoarece conținutul P.V.C. este esențial în redactarea acesteia.

3. Abuzul de încredere și inducerea în eroare, contractul fiind o semnătură în alb datorită faptului că NU se menționează că modificările și completările ulterioare ale legilor, regulamentelor și ordinelor invocate sunt cele de la data semnării contractului de unde reiese că orice modificări ulterioare semnări contractului sunt consimțite datorită semnării acestuia.

4. În conținutul „Contractului Educațional” sunt prevăzute o serie de obligații ale unității de învățământ, ale părinților și ale copiilor care contravin legilor superioare, mai ales cu referire la drepturile și libertățile cetățenești consfințite prin Constituția României și prin legile care fac referire la drepturi și libertăți, bunele moravuri, libertatea de conștiință și religioasă etc.. Aceste abuzuri vor fi redate în continuare conform textului din contract și amendate cu argumente legale și morale:

1. Capitolul IV. Obligațiile părților, 1. Unitatea de învăţământ se obligă la litera d) să se asigure că toţi beneficiarii primari sunt corect şi la timp informaţi cu privire la prevederile legislaţiei specifice în vigoare;

   Conform legii beneficiarul primar este copilul/elevul, așadar copilul este informat cu privire la prevederile legislației în vigoare, dar nu și părintele, fapt care poate duce la disensiuni în relația copilului cu părinții care poate nu au acces la aceste informa sau capacitatea de găsi acele informații legale.

   Copilul care poate avea de la 3 la +17 ani (aici nu intră în discuție elevul/studentul aflat la vârsta majoratului și care răspunde legal în totalitate) este pus deasupra părinților și i se conferă o falsă „autoritate” în cunoașterea legii atât timp cât părintele nu primește aceleași informații. Se pune în antiteză/conflict discernământul deplin al părintelui cu discernământul limitat de vârsta fiecărui copil.

   Consecința dorită sau nu de către emitentul contractului -unitatea de învățământ, Ministerul Educației, Guvern, Parlament, este subminarea autorității părintești în fața copilului și în raport cu „autoritățile” care poate duce inclusiv la sesizarea de către unitatea de învățământ a serviciilor de „protecție a copilului” și implicit la luarea unor măsuri care din start sunt abuzive fiindcă sunt induse chiar prin „obligația contractuală”.

2. Capitolul IV. Obligațiile părților, 1. Unitatea de învăţământ se obligă la litera f) să sesizeze, la nevoie, instituţiile publice de asistenţă socială/educaţională specializată, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului în legătură cu aspecte care afectează demnitatea, integritatea fizică şi psihică a beneficiarului primar;

   Stipularea în mod expres a obligației de a sesiza „la nevoie” instituțiile menționate este o dovadă de intimidare a relației părinți-copii deoarece se presupune că părinții sunt suspecți prin definiție și că pot exercita acte ce contravin interesului superior al copilului.

   Această „obligație” duce la același tip de subminare a autorității părintești asupra copilului prin simplul fapt că va plana o suspiciune permanentă asupra părinților și totodată este un șantaj emoțional care poate veni din partea copilului dar și a cadrelor didactice.

   Sesizarea la nevoie se poate face oricum conform legilor în vigoare, dar introducerea „obligativității” în „Contractul educațional” creează o stare permanentă de „poliție emoțională” atât asupra copilului cât și asupra părinților, dar chiar și asupra cadrelor didactice.

3. Capitolul IV. Obligațiile părților, 1. Unitatea de învăţământ se obligă la litera m) să se asigure că în unitatea de învăţământ sunt interzise activităţile de natură politică şi prozelitism religios;

   Această interzicere abuzivă a „activităţilor de natură politică şi prozelitism religios” este o încălcare flagrantă a drepturilor și libertăților cetățenești, ea este inspirată din regimul comunist când orice opinie politică contrară regimului era interzisă și la fel religia.

   Imaginați-vă că doi copii au la școală o discuție de opinii de natură politică sau religioasă, sau în actul de învățământ pun întrebări incomode de aceeași natură, sau în compuneri, desene și alte acte de creație apar elemente politice sau religioase; Este interzis!

   Ne întoarcem la Dictatură!

   Și totuși prezelitismul „identității de gen” al devierilor sexuale și comportamentale LGBTQIA+ nu este interzis…

   Înțelegeți intenția? Nu ai voie să ai atitudine civică/politică/religioasă, dar e liber la demența „identității de gen”.

4. Capitolul IV. Obligațiile părților, 1. Unitatea de învăţământ se obligă la litera n) să solicite acordul părinților/reprezentanților legali cu privire la fotografierea și, respectiv, supravegherea audio și/sau video a beneficiarului primar în timpul programului școlar, precum și la stocarea imaginilor/înregistrărilor rezultate;

   Această așa zisă „obligație” este praf în ochii părinților, ca de altfel toate obligațiile din contract care au caracter protector real, ele fiind doar bunele intenții care vor să ascundă Merele Otrăvite, abuzurile și actele ilegale care vor urma ulterior semnării contractului.

   Obligația menționată este în opoziție cu obligația părinților de la Capitolul IV. Obligațiile părților, 2. litera i) (părinții) își exprimă acordul cu privire la prelucrarea datelor personale ale beneficiarului primar minor, conform cerințelor Regulementului UE nr.679/2016;

   Odată ce te obligi prin semnarea contractului că îți dai acordul pentru prelucrarea datelor copilului nu vor mai avea nevoie să-ți solicite acordul pentru fotografiere/înregistrare/stocare acestea ținând tot de date cu caracter personal.

   Încă o minciună, un abuz și o dovadă de rea intenție din partea emitentului!

5. Capitolul IV. Obligațiile părților, 2. Părintele/Reprezentantul legal al beneficiarului primar se obligă la litera b) să prezinte documentele medicale solicitate la înscrierea beneficiarului primar în unitatea de învăţământ, în vederea menţinerii unui climat sănătos la nivel de grupă/clasă, pentru evitarea degradării stării de sănătate a celorlalţi beneficiari primari din colectivitate/unitatea de învăţământ;

   Nu sunt enumerate care sunt acele documente medicale și nici că vor fi folosite doar în scopul menționat sub sacțiunea legii, de unde decurge posibilitatea de a se cere orice document medical în funcție de bunul plac al emitentului contractului și nu există nicio răspundere pentru divulgarea sau vinderea bazelor de date cu aceste documente. Consecințele sunt evidente și vor face obiectul unei cercetări amănunțite în „Expunerea Detaliată”.

6. Capitolul IV. Obligațiile părților, 2. Părintele/Reprezentantul legal al beneficiarului primar se obligă la litera j) își exprimă acordul cu privire la acordarea serviciilor de consiliere școlară beneficiarului primar, în situațiile prevăzute de cadrul legal;

   La fel ca în cazul acordului cu privire la prelucrarea datelor personale și acest acord cu privire la serviciile de consiliere școlară este unul smuls abuziv părinților de către emitent și va duce la consiliere psihologică abuzivă, la inducerea sentimentului de superioritate a copilului față de părinți, la abuzuri în a fi reclamați la „protecția copilului” etc.

7. Capitolul IV. Obligațiile părților, 3. Beneficiarul primar (copilul) se obligă la litera h) de a nu aduce sau difuza în unitatea de învăţământ materiale care, prin conţinutul lor, atentează la independenţa, suveranitatea şi integritatea naţională a ţării, care promovează violenţa şi intoleranţa;

   Aceste obligații sunt foarte bune și importante până a fost strecurată noțiunea de „intoleranță”.

   Intoleranță față de ce?!

   Și aici amintim numai impunerea prin omisiune a „prozelitismului identității de gen” față de care se cunoaște deja efortul susținut de către autorități de a fi implementată copiilor noștri care sunt atent îndrumați spre aceste devieri comportmentale de natură psihiatrică și care distrug vieți și familii.

   Așadar copilul nu are voie să fii intolerant, de acord, dar față de ce?!

8. Capitolul IV. Obligațiile părților, 3. Beneficiarul primar (copilul) se obligă la litera i) de a nu utiliza telefoanele mobile sau orice alte echipamente de comunicații electronice în timpul orelor de curs, cu excepția echipamentelor pe care elevii cu CES sunt autorizați să le folosească, și cu excepția situațiilor în care acest lucru este solicitat de către cadrul didactic;

   Iarăși o prevedere foarte bună cu care orice părinte normal ar fi de acord, dar există o omisiune importantă: Nu s-a menționat că dacă copilul se simte în pericol (indiferent de natura lui) în timpul orei de curs și cadrul didactic nu ia măsuri pentru a-l proteja sau chiar el este agresorul, să poată lua legătura prin telefon de urgență cu părinții sau poliția.

   Știu că aceste cazuri pot fi rare, de preferat să nu fie deloc, dar chiar vrem să jucăm ruleta rusească cu integritatea fizică și emoțională a copilului.

   Tu ce vrei?

Concluzie sumară -argumentată juridic și moral în „Expunerea Detaliată” care va urma.

Acest contract este un atentat la siguranța națională prin subminarea autorității părintești, a stabilității emoționale și morale a copilului, a relației dintre părinți, a distrugerii familiei care stă la baza societății și a statului român.

Nu semna!

Autor – George Popescu

Vă rugăm susțineți activitatea FrontPress.net:

ANUNȚ: FrontPress se confruntă cu cenzura pe rețelele sociale. Accesați direct site-ul nostru pentru a citi articolele sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

Donați mai jos prin Revolut:

sau prin PayPal: