Descoperire revoluționară pe Lună: noile descoperiri ale cercetătorilor ar putea schimba tot ce știm despre satelitul Pământului
O descoperire revoluționară ar putea schimba complet ceea ce știm despre Lună. Cercetătorii de la Planetary Science Institute au identificat dovezi privind prezența apei și a hidroxilului pe întreaga suprafață a satelitului, inclusiv în zonele cele mai expuse la lumina solară. Potrivit lui Roger Clark, cercetător planetar la Planetary Science Institute, această descoperire poate oferi noi perspective asupra istoriei geologice a Lunii și a proceselor care au loc în prezent, având totodată implicații majore pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman pe Lună.
„Astronauții care vor explora Luna ar putea descoperi apă chiar și în apropierea ecuatorului, utilizând aceste regiuni bogate în resurse de apă. Până acum, se credea că apă ar exista doar în regiunile polare, în special în craterele umbrite permanent,” a explicat Clark.
Cunoașterea distribuției apei nu doar că ne ajută să înțelegem mai bine istoria geologică a Lunii, ci și să identificăm potențiale surse de apă pentru viitoarele misiuni. Apa și hidroxilul – format dintr-un atom de oxigen și unul de hidrogen – sunt răspândite pe Lună, fiind legate de mineralele care alcătuiesc rocile și solul lunar.
Pentru această descoperire, echipa de cercetare a analizat datele obținute de instrumentul Moon Mineralogy Mapper (M3) de la bordul misiunii Chandrayaan-1, care a orbitat Luna între 2008 și 2009, capturând imagini spectroscopice. Aceste date au permis detectarea luminii infraroșii reflectate de suprafața Lunii și identificarea semnăturilor spectrale ale apei și hidroxilului.
Rezultatele au arătat că apa și hidroxilul sunt prezente la toate latitudinile Lunii, deși în cantități mai reduse în regiunile cunoscute sub numele de „marese lunare”. Totuși, rocile bogate în apă excavate de impacturile meteoritice sunt prezente peste tot unde au avut loc astfel de evenimente.
„Dovezile adunate sugerează că Luna are o geologie complexă, cu apă prezentă în adâncime și un strat de hidroxil la suprafață,” afirmă Clark. El a adăugat că atât craterizarea, cât și activitatea vulcanică ar putea aduce materiale bogate în apă la suprafață, ceea ce este observat în datele colectate de pe Lună.
De asemenea, cercetătorii au observat că semnătura apei din piroxen, un tip de rocă magmatică, variază în funcție de unghiul în care este lovită de lumina soarelui. Aceasta clarifică un mister mai vechi, sugerând că apa de pe Lună nu se deplasează în mod activ, așa cum părea inițial.
Pe viitor, astronauții ar putea utiliza mineralele bogate în hidroxil pentru a extrage apă direct din rocile lunare, oferindu-le resurse vitale în timpul misiunilor spațiale.
Vă rugăm susțineți activitatea FrontPress.net:
ANUNȚ: FrontPress se confruntă cu cenzura pe rețelele sociale. Accesați direct site-ul nostru pentru a citi articolele sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!
Donați mai jos prin Revolut:
sau prin PayPal:
