Mărturii din Iad: Și-a dorit un Nürnberg al Covidismului – A fost răpit, arestat și e torturat ritualic

Atrecut mai bine de un an de când avocatul german Reiner Fuellmich, care a înființat Comisia de Anchetă a Fraudei Corona și visa la un proces mondial al Plandemiei, se află la închisoare după o înscenare ca în filme.

*

Avocatul german Dr. Reiner Fuellmich persecutat în închisoare

(Introducere de Peter Koenig)

Pe 13 octombrie 2024 s-a împlinit un an de când avocatul german Reiner Fuellmich a fost reținut și închis în așteptarea procesului.

Condițiile lui de detenție – mai ales având în vedere că nu a comis vreo infracțiune violentă și nici nu este suspectat de așa ceva – sunt, eufemistic spus, oribile; la limita torturii.

Dați-mi voie să vă reamintesc. În 2020, Dr. Fuellmich a înființat, în Germania, Comisia de Anchetă privind Corona (Corona Investigative Committee – CIC), pentru anchetarea fraudei mondiale legate de coronavirus.

Ca urmare a unui conflict intern în organizație – conflict instigat, probabil, de forțe externe și de serviciile secrete – el a fost acuzat pe nedrept de delapidare. CIC s-a prăbușit. Dr. Fuellmich a încercat să se întoarcă în California, unde avea propria practică avocațială și o locuință proprietate personală.

Pe motiv de ceva chichițe „birocratice” (o cooperare între serviciile germane și cele americane), i s-a refuzat „temporar” intrarea în SUA, astfel că Dr. Fuellmich s-a stabilit, împreună cu soția sa, în Mexic, unde a creat Comisia de Investigare a Crimelor Internaționale (International Crimes Investigative Committee – ICIC) și a continuat anchetarea infracțiunilor comise în legătură cu coronavirusul și diferitele încălcări de natură socială și economică săvârșite de cei care au dictat „ordinea pe bază de reguli”, trecând peste legile naționale și peste dreptul internațional.

În martie 2023, guvernul german a emis un mandat de arestare pe numele Dr. Fuellmich. Cum nu comisese nicio infracțiune violentă, un ordin de extrădare nu avea nicio valoare în afara țărilor membre UE/Schengen.

Prin urmare, guvernul german – prin agenții săi secreți – l-a atras pe Dr. Fuellmich la un eveniment german organizat în Mexic, de unde, pe 12 octombrie 2023, acesta a fost răpit, fiind dus imediat – ca atare, cu hainele de pe el, fără măcar o periuță de dinți – la aeroport și, de-acolo, sub paza a două gărzi germane care i-au stat de-a dreapta și de-a stânga pe tot parcursul zborului – direct la Frankfurt, unde a fost imediat arestat.

Începând cu 13 octombrie 2023, Dr. Fuellmich este deținut, în condiții inumane, în așteptarea procesului, la închisoarea de maximă securitate Göttingen de la Rosdorf.

În Germania, detenția înaintea unui proces durează, în medie, 6 luni – maximum 11.

Dr. Fuellmich este deținut în izolare, complet singur, nu poate vedea pe nimeni, nu poate vorbi cu nimeni, nici măcar cu alți deținuți; în ora zilnică de plimbare la care are dreptul, este singur în curtea închisorii și nu poate avea contact telefonic sau vizite din partea familiei decât un total de trei ore pe lună.

De fiecare dată când este adus la tribunal, Dr. Fuellmich este supus unei percheziții corporale, apoi încătușat și însoțit de două gărzi îmbrăcate cu veste antiglonț și înarmate cu mitraliere – de parcă ar fi criminal în masă.

De fiecare dată când ședința de judecată se întrerupe, este înlănțuit și percheziționat din nou, în pielea goală, și apoi dus într-o încăpere izolată din subsol, unde așteaptă reluarea procedurii.

Aceste tratamente dezumanizante, umilitoare, aduc aminte de lagărele de concentrare din timpul Celui de-al Treilea Reich, acum 80 de ani.

Ai fi zis că umanitatea a învățat ceva din ororile Celui de-al Doilea Război Mondial, dar se pare că nimic, nada, zero.

Omenirea este condusă de aceiași monștri inumani; numai că acum sunt mai răi.

De fiecare dată când ședința de judecată se întrerupe, este înlănțuit și percheziționat din nou, în pielea goală, și apoi dus într-o încăpere izolată din subsol, unde așteaptă reluarea procedurii.

Aceste tratamente dezumanizante, umilitoare, aduc aminte de lagărele de concentrare din timpul Celui de-al Treilea Reich, acum 80 de ani.

Ai fi zis că umanitatea a învățat ceva din ororile Celui de-al Doilea Război Mondial, dar se pare că nimic, nada, zero.

Omenirea este condusă de aceiași monștri inumani; numai că acum sunt mai răi.

Îmi leagă o centură de piele în jurul mijlocului și după aceea îmi pune cătușele la mâini, pe care le atașează cu niște lanțuri – care au și lacăt mare – de centura de piele.

Legăturile de la glezne mă obligă să merg cu pași foarte mici și îmi fac foarte dificilă urcarea și coborârea din mașina de transport. Dacă m-aș împiedica, nu aș avea cum să previn căderea sau să mă protejez la impact; cel mai probabil mi-aș fractura încheieturile.

Oficialii închisorii mi-au spus că nu au mai văzut niciodată un deținut care să fie ținut închis înainte de proces pentru mai mult de 11 luni pentru o infracțiune simplă (adică nu infracțiune gravă sau un act de terorism), la izolator și, mai ales, care să fie adus la instanță cu lanțuri la mâini și la picioare.

Ajuns la tribunal, sunt dus la subsol, într-o cameră cu faianță pe pereți, în care nu există decât o bancă de lemn. Urmează o nouă percheziție corporală, la pielea goală. După care aștept să fiu din nou încătușat și dus în sala de judecată. De fiecare dată când se întrerupe ședința, sunt iar încătușat și dus înapoi la «beci».

De fiecare dată când trebuie să fiu dus înapoi în sală, sunt întâi dezbrăcat până la piele în „camera de tranzit” și supus unei percheziții corporale foarte riguroase.

Hărțuire, umilire, pedeapsă

Dl D., directorul adjunct responsabil de detenția preventivă, a ordonat să fiu ținut în izolare totală, pe motiv că sfaturile juridice pe care le-aș putea da celorlalți deținuți ar putea duce la o revoltă în închisoare.

Închisoarea de la Rosdorf este împărțită în două sectoare: sectorul penal (400 deținuți) și sectorul pentru cei care nu au fost judecați încă (80 deținuți), unde sunt și eu închis de pe 13 octombrie 2023 până astăzi.

Deținuții aceștia care nu au fost încă judecați sunt împărțiți pe patru etaje. Cei considerați deosebit de periculoși sau vulnerabili sunt la nivelul A0, unde condițiile de securitate sunt mai riguroase și se aplică restricții. Eu am fost cazat la acest nivel A0.

Ca și alți deținuți de pe acest nivel, mi se interzice cu desăvârșire să vorbesc cu orice alt deținut.

Timp de 11 luni, nu am avut acces la internet, computer sau telefon mobil. Nu am voie decât să mă uit la televizor. Singurul meu contact cu lumea exterioară sunt avocatul meu și cele 3 ore pe lună de vizită sau convorbiri telefonice cu familia. Da; maxim trei ore pe lună.

Izolarea mea merge până acolo că până și plimbarea zilnică prin curtea închisorii tot singur trebuie să o fac. Această plimbare de o oră este suspendată dacă sunt prins încercând să comunic cu vreun alt deținut, chiar și doar făcându-i semn cu mâna. Da; chiar și pentru un salut către un alt deținut, printre zăbrelele de la fereastră, ori o înclinare din cap – și eu și el vom fi imediat pedepsiți.

Toate măsurile disciplinare sunt impuse fără a se explica motivele și fără posibilitatea unei plângeri.

Toată lumea e vinovată!

Tratamentul aplicat celor aflați în arest preventiv este deosebit de dur și se apropie de tortură. Dl D., cel care administrează acest sector, nu face deloc un secret din convingerile sale: el crede că, odată ce ești închis înainte de proces, ești vinovat.

Lipsa lui completă de considerație pentru prezumția de nevinovăție este principalul motiv pentru care sunt ținut la izolator.

El a comis încălcări grave și intenționate ale datoriilor lui de serviciu, la care am fost și martor. Încălcările au fost mușamalizate de managementul închisorii. Cu două excepții, ofițerii de pază execută ordinele pe care le primesc fără niciun scrupul, ca niște roboți.

Pe 8 august 2024, am cerut să vorbesc cu directoarea adjunctă a închisorii. Am informat-o că, în timp ce eram la instanță, mi-au dispărut bunuri și documente personale din celulă. Celulele sunt, în mod normal, percheziționate periodic, după reguli stricte. Aceste furturi au avut loc în afara inspecțiilor oficiale, care sunt înregistrate.

Persecuție: Dr. Reiner Fuellmich relatează cazul Redzep [un alt caz în care un bărbat, deținut pe nedrept pentru o crimă pe care nu o comisese, lucru știut de judecători]

„Gravitatea situației este demonstrată de atacurile asupra unui deținut încă nejudecat, Kevin Redzep, care a fost grav rănit. El mi-a permis să-i spun numele în această relatare. Este de origine din Muntenegru și, deși este inteligent și vorbește câteva limbi străine, nu poate scrie sau vorbi fluent germana. A fost plasat într-un departament cu mai mulți indivizi violenți, care sunt acuzați de crimă cu premeditare. Colegii lui de detenție l-au numit «țigan» și l-au amenințat, motiv pentru care i-a cerut ajutorul D-lui D., care a refuzat să-l mute din apropierea acelor deținuți agresivi. A doua zi, Kevin Redzep a fost atacat de trei deținuți în timpul plimbării. A fost lovit în cap cu o sticlă atât de puternic încât osul zigomatic de la ochiul stâng i-a fost zdrobit amenințându-l cu pierderea vederii.

Pe 9 iulie 2024, Kevin Redzep a fost operat și apoi readus la închisoarea Rosdorf înainte să se fi recuperat. A fost din nou atras într-o altercație și cinci sau șase gardieni l-au trântit la pământ și l-au rănit iar la cap. Moment în care Dl D. a ordonat izolarea lui Kevin Redzep, care era deja sever traumatizat.

Kevin Redzep, care voia să dea în judecată pentru vătămare gravă pe Dl D., închisoarea și statul, mi-a cerut ajutorul. Când Dl D. a aflat că i-am dat sfaturi acestui deținut și i-am făcut rost de un avocat, Kevin Redzep a dispărut. Se presupune că a fost mutat la altă închisoare. Avocata mea, Ms. Wörmer, a tot încercat de-atunci încoace să-l găsească, dar degeaba; sperăm că mai este încă în viață.”

O rază de speranță
În ciuda pedepselor disciplinare pe care le au de suferit, deținuții din sector manifestă solidaritate cu mine. Mă încurajează. Strigă la mine lucruri precum „Nu te da bătut! Mergi înainte!”

Unii ofițeri ai închisorii au înțeles că pandemia a fost o minciună și știu că procesul meu este un proces înscenat de serviciile secrete. Îmi spun asta și îmi doresc numai bine.

Ce mă ajută cel mai mult este enorma susținere pe care o primesc de la publicul internațional.

Am primit atât de multe scrisori că administrația închisorii nici nu le mai citește. Eu am citit toate scrisorile și sunt profund mișcat de afecțiunea care răzbate din ele. Încerc să răspund, pe cât se poate.

Uneori, din vehiculul de transport către instanță, văd pichete și oameni care mă salută.

Simt o legătură extraordinar de puternică cu toți cei care mă susțin. Este acea legătură care ne ajută să depășim împreună vicisitudinile.

De două ori pe săptămână, trebuie să merg la cabinetul medical pentru examinare, întrucât refuz să dau sânge. Am explicat că orie act medical, cu atât mai mult un act medical invaziv, constituie o violare a integrității fizice dacă pacientul nu-și dă în mod voluntar consimțământul. Prin urmare, sunt examinat periodic, pentru că există un deținut bolnav de tuberculoză și e posibil să-i fi infectat și pe alții cu care a intrat în contact.

Unul dintre doctori mi-a spus că este de acord cu munca mea. Mi-a mai spus și că personalul medical crede că mulți deținuți sunt atât de bolnavi că nu ar trebui să fie închiși. Dar conducerea închisorii ignoră acest fapt.

După ce am văzut cu ochii mei ce se întâmplă în detenția preventivă – suspendarea drepturilor fundamentale ale acuzatului, dificultățile pe care le au ca să-și găsească un apărător căruia chiar să-i pese de soarta lor – sunt sigur că închisorile nu sunt un beneficiu decât pentru cei care scot profit din ele, iar sectorul preventiv este mai lucrativ decât cel post-condamnare.

Nu am întâlnit niciun deținut despre care să pot spune că este «rău». Am întâlnit mulți, mulți deținuți care îmi par nevinovați și, mai ales, care au nevoie evidentă de tratament medical, lucru pe care îl recunoaște și medicul închisorii.

Dacă nu am avea nevoie de închisori pentru cei câțiva sociopați – de exemplu, cei responsabili de pandemie, de războaie, de mascare ca acela din Gaza și de corupția sistemului – aș vota ca închisorile să fie abolite întrutotul”.

Această declarație a fost dictată la telefon de Dr. Reiner Fuellmich avocatei sale, Katja Wörmer.

Vă rugăm susțineți activitatea FrontPress.net:

ANUNȚ: FrontPress se confruntă cu cenzura pe rețelele sociale. Accesați direct site-ul nostru pentru a citi articolele sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

Donați mai jos prin Revolut:

sau prin PayPal: