Răscoala sângeroasă a țăranilor conduși de Horea, Cloșca și Crișan: După secole de opresiune, au măcelărit tot ce le-a stat în cale
Răscoala țărănească din 1784: Atrocități șocante și execuții brutale în Transilvania
Marea răscoală țărănească din 1784, izbucnită în Transilvania, a fost marcată de acte de violență extremă, atât din partea autorităților, cât și a răsculaților. Evenimentele par desprinse dintr-un film de groază, cu execuții medievale, capete tăiate și oameni mutilați.
În acel an, țăranii din Transilvania, conduși de Horea, Cloșca și Crișan, s-au ridicat împotriva nobilimii maghiare, sătui de opresiunea cruntă și lipsa de drepturi. Deși răscoala a fost una cu un caracter social, implicând și iobagi maghiari și secui, a fost marcată de o furie nemaiîntâlnită, după secole de asuprire. Țăranii iobagi erau exploatați fără milă, obligați să muncească pe moșiile grofilor maghiari, fiind tratați ca niște sclavi, fără drepturi civile sau religioase.
Oprimarea care a declanșat furia
Deși Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic, țăranii români erau legați de pământurile stăpânilor și obligați să lucreze în condiții inumane. Reformele împărătesei Maria Tereza din 1759 au recunoscut ortodoxia, dar exploatarea țăranilor a continuat neîntrerupt. Nobilii maghiari își exercitau dreptul de viață și moarte asupra iobagilor, care nu aveau nici măcar dreptul să se apere.
Țăranii erau obligați să presteze muncă neplătită, denumită robotă, de până la patru zile pe săptămână. Această exploatare a atins apogeul în 1784, când zvonuri privind recrutarea în armata imperială le-au dat speranța că se vor elibera de stăpânire. Însă, când vestea s-a dovedit falsă, furia lor s-a transformat într-o răscoală violentă.
Atrocități din ambele tabere
Țăranii răsculați și-au vărsat furia pe nobilii maghiari și pe preoții catolici, comițând atrocități cumplite. Nobilii și familiile lor erau omorâți cu sălbăticie, mulți fiind schingiuiți înainte de a fi uciși. Documente contemporane descriu execuții brutale, cum ar fi familia Kristyori, ai cărei membri au fost omorâți cu topoare și bâte. Femeile nu au fost scutite, iar preoții catolici au fost decapitați pe pragul bisericilor.
Mărturiile istorice vorbesc și despre cruzimi înfiorătoare, precum îngroparea de vii sau omorârea cu bătaia a unor femei nevinovate. În unele cazuri, atrocitățile răsculaților au fost relatate cu detalii care frizează grotescul, însă și represaliile autorităților au fost la fel de cumplite.
Reprimarea brutală a răscoalei
După înăbușirea răscoalei, autoritățile habsburgice au răspuns cu o violență pe măsură. Liderii răscoalei, Horea și Cloșca, au fost executați prin frângerea pe roată, iar corpurile lor au fost sfârtecate și trimise în diverse colțuri ale Transilvaniei. Crișan s-a sinucis pentru a evita aceeași soartă. Sute de răsculați au fost omorâți, iar supraviețuitorii au fost deportați.
Consecințele răscoalei
Deși sângeroasă, răscoala din 1784 a forțat schimbări importante în politica habsburgică. Împăratul Iosif al II-lea a desființat servituțile personale, a abolit legarea de glie și a oferit țăranilor mai multe drepturi, inclusiv accesul la educație, marcând începutul sfârșitului pentru epoca opresiunii feudale în Transilvania.