După apariția fotografiilor cu noile manuale de clasa a VI-a de „Educație Socială“, în care copiii sunt învățați că sunt „cetățeni globali“ și că cei care iubesc România mai mult decât planeta sunt considerați „șovini“, acum a venit rândul manualelor de clasa a V-a.
Aceste manuale oferă exemple de piese de teatru în care copiii sunt prezentați ca oprimați, iar părinții ca opresori.
De exemplu, tatăl care crede că fiica sa ar trebui să aibă grijă de casă și de copii este considerat un opresor. Bărbatul este văzut ca o amenințare pentru familie, iar scena de teatru se încheie cu planul fiicei de a fugi de acasă. Un alt scenariu o prezintă pe mama ca opresoare, deoarece își dorește ca fiul ei să devină medic.
Copilul este descris ca un spirit revoluționar care țipă la mama sa, iar acest scenariu se finalizează cu întoarcerea copilului împotriva mamei sale din partea tatălui, care îi explică că a părăsit familia din cauza soției și a soacrei.
Ambele exemple ilustrează clar scenarii care subminează unitatea familiei. Pentru copiii de clasa a V-a, acestea pot deveni modele de urmat, mai ales în contextul conflictelor specifice vârstei cu părinții lor.
Dacă odinioară lupta era între burghezi și proletari, acum conflictul se mută între copii și părinți. Așa cum sugera Cosmin Prelipceanu, „să-i scăpăm pe copii de părinții lor“.
